Am 18 ani fara 2 luni si parintii mei ma lasa sa ies in oras 6 h/saptamana . Stiu , nu va vine sa credeti , dar asta este adevarul . Nu sunt de religie catolica , nu am facut greseli mari . mi se pare anormal sa am voie sa ies din casa doar atata timp . Pana si copilele de 12-13 ani au voie mai mult . Nu prea stiu cum sa mai procedez cu parintii mei sa inteleaga ca totusi nu sunt vreun prizonier al lor , sau vreo cenusareasa . Am incercat zeci de varinte de a vorbi cu ei despre modul absurd de a ma trata . Considera ca pentru a-mi demonstra varsta trebuie sa ascult de ei , sa fac curatenie in casa , sa fac mancare si tot felul de treburi casnice . Eu consider ca asta e in avantajul lor . Ei nici u vorbesc cu mine tocmai deschis sa ma cunoasca sa vada ca eu defapt nu mai gandesc ca un copil de 12 ani . Eu m-am invatat ca ei sa ma critice mereu . De prea putine ori i ma lauda sau imi spunca sunt mandri . Majoritatea persoanelor care ma apreciaza pentru felul meu de a fi , sunt persoane straine.
As vrea ca parintii mei sa realizeze ca nu sunt o supusa .
